| Povestea noastra cea de toate filmele |
| Un cuvant inainte Lui Radu Cosasu Anii tineri mi-au fost marcati de Radu Cosasu cu ale sale entuziasmante si emotionante "Supravietuiri", inclusiv in ceea ce priveste lumea filmului. Pentru anii acestia, de la 2000 incoace, e un alt timp, o alta epoca. Nu am cautat sa scriu cronici de film. Sunt altii mai indreptatiti sa o faca. Am simtit insa ca la noi marile filme ale momentului trec necomentate atat cat ar merit, cu atat mai mult cu cat ele ne sunt evident dedicate. Noua, oamenilor in general. De acum, care traim provocarile acestui timp, dar si noua, celor care, pe nesimtite, retraim povesti etern umane. Pentru ca marile filme a avut de fiecare data in esenta, o poveste. Foarte bine gandita. Fie ca sa focalizeze una din provocarile contemporane si sa detalieze raspunsuri posibile, fie ca sa surprinda versiuni al epovestilor noastre de viata. In mod sigur la un moment dat ne vom recunoaste intr-un film sau altul, povestea de acolo va semana, mai mult sau mai putin, cu povestea noastra. Audienta uriasa nu se poate castiga fara ca produsul respectiv, fie ca e vorba de film pe marele ecran, fie ca e vorba de productie de televiziune, sa nu fie bine gandit incat sa vina pe orizontul de asteptare al multora idntre noi, sa nu ne atinga sufletul, oglindindu-ne pe noi insine, visurile noastre. Demersul meu este si pentru a inlatura un sablon care ne saraceste: etichetarea cu superficialitate a tuturor productiilor americane, asa, de-a valma, cu etichete de genul: “comerciale”. Hollywood a devenit sinonim cu falsitatea. Aceasta generalizare pacatuieste prin superficialitate, impiedicand ca marile realizari sa nu fie tratate pe larg, spre a patrunde sensurile, spre a le savura farmecul. Dincolo de critica de intampinare, care are rolul ei bine definit in promovarea noilor produse cinematografice, am cautat sa ofer comentariile mele, luarile aminte din propria mea perspectiva, exclusiv pentru filmele din asa zisul val 2, al casetelor video si al canalelor TV specializate. Pentru a fi mai aproape in timp de momentul difuzarii de masa, atunci cand majoritatea dintre noi le puteam vedea. Nu am facut o selectie speciala. A fost o inlantuire cvasi-aleatoare, adesea mi-au iesit ele in cale. Textele mele se vor mai degraba o provocare spre a ne opri fie si-o clipa, asupra unei povesti, spre a ne impartasi emotiile si reflectiile noastre. Pentru ca acum deja stiu ca asa cum exista oameni care pot rezona ca si poetul la farmecul unui vers, tot asa exista oameni care vor simti aceeasi emotie ca si mine in fata unei povesti cinematografice. Pentru ca acuma stiu ca vietile multora dintre noi se regasesc uluitor intr-o scena sau alta, de parca scenaristii ne-ar fi studiat. Am fost castigat definitv de aceasta idee cand am gasit intr-o scrisoare primita de mine, o expresie tulburator de identica uneia dintr-un film necunoscut autorului scrisorii. Poate ca nimic nu este intamplator. Poate ca “scenaristul cel mare” ne scoate in cale si astfel povesti de luat aminte, povesti de alinat sufletul. Marius DOBRIN 10 iulie 2003 |
 |
 |
| Editura AIUS, Craiova, mai 2004 www.aius.ro |
| O parte din aceste texte au aparut deja in reviste virtuale care m-au gazduit cu generozitate: www.liternet.ro, www.respiro.org, www.asymetria.org |
 |
 |
 |
 |
 |
 |